Locaţia curentă este: Prima pagină / Stiri / Noi cercetări în scleroza multiplă: constituenții canabisului și macrofagele

Noi cercetări în scleroza multiplă: constituenții canabisului și macrofagele

Acestea sunt subiectele a două cercetări apărute în luna iulie, a.c.

Acestea sunt subiectele a două cercetări apărute în luna iulie, a.c., care pun într-o lumină diferită sau poate mai  clară, ceea ce se cunoștea anterior despre impactul acestor elemente în tratamentul sclerozei multiple.

  1. În primul studiu, considerat cel mai mare studiu clinic necomercial, publicat în revista  The Lancet Neurology,s-a cercetat dacă cel mai activ constituent al canabisului (tetrahidrocanabinolul sau THC) este eficient în încetinirea cursului sclerozei multiple progresive.

Studiul numit pe scurt CUPID  (Cannabinoid Use in Progressive Inflammatory brain Disease) a fost realizat de cercetători de la Plymouth University Peninsula Schools of Medicine and Dentistry și a cuprins 500 de persoane diagnosticate cu SM . Persoanele cu SM progresivă au fost distribuite în mod aleator, randomizat, în două grupuri, unul care urma să primească tratament cu tetrahidrocanabinol și alt grup care urma să primească placebo.

Studiul a durat trei ani, cercetătorii dorind să observe modul în care SM evolua în această perioadă la nivelul fiecărui grup.

Studiul, în general, nu a găsit nicio dovadă care să sprijine ipoteza inițială, aceea că tetrahidrocanabilolul este eficient în SM progresivă. Astfel că descoperirile din cadrul acestui studiu nu sprijină cercetările de laborator inițiale, deși există o tendință ca persoanele care se încadrează în partea inferioară a scalei de dizabilitate să beneficieze de efectele acestui compus,  pe termen lung.

 

  1. Tot în luna iulie a.c. s-a publicat un alt studiu cu privire la posibilitatea unei intervenții care să conducă la refacerea tecii de mielină.

O echipă de cercetători de la Medical Research Council Centre for Regenerative Medicine din cadrul Universității din Edinburgh  a pornit de la ideea că tratamentele actuale pentru SM funcționează prin reducerea plăcii realizate inițial în teaca de mielină, și că nu există tratamente actuale care să permită regenerarea mielinei afectate.  Remielinizarea poate apărea în stadii timpurii ale SM, fiind realizată de oliogodendrocite (celule care produc mielina). Totuși, odată cu progresia bolii remielinizarea eșuează.  Acest eșec conduce la afectarea neuronilor și apariția simptomelor specifica SM.

Studiul  arată că celulele imune, numite macrofage (celulele sistemului imunitar capabile să îngereze bacterii și resturile celulare, înainte de a le distruge), ajută la declanșarea regenerării mielinei. Cercetătorii au descoperit că în urma pierderii sau afectării tecii de mielină, macrofagele pot elibera un compus numit Activina-A, care activează producția de mielină a oligodendrocitelor. În aceeași manieră, dacă producția de Activina-A este blocată, se blochează și activitatea oligodendrocitelor (celulele care produc mielina), deci remielinizarea nu mai este posibilă.

În continuare cercetătorii se vor concentra asupra acestui compus, Activina-A, pentru a observa cum funcționează aceasta și dacă efectele ei pot fi îmbunătățite.  O altă posibilă dezvoltare a acestei cercetări ar fi și crearea unui medicament care să mimeze acțiunea activinei A și care să realizeze restaurarea funcțiilor pierdute la persoanele care suferă de SM.

Așteptările ca această cercetare să aibe un impact major sunt mari, deoarece Activina-A este un compus care apare în mod natural ca și răspuns pe care corpul îl are în confruntarea cu SM.

Din nou, trebuie făcută distincția dintre vindecare și ameliorare, deoarece Activina-A nu acționează asupra cauzelor SM ci doar  asupra efectelor acesteia.

Studiul a fost publicat în Nature Neuroscience și a fost finanțat de către MS Society, Welcome Trust și de Multiple Sclerosis Society  of Canada.

 

Traducere: Sebastian Badale, psiholog

 

Surse: