Locaţia curentă este: Prima pagină / Consilier / Psihologie / Articole tematice / Empatia - sursa unor relații interpersonale de calitate

Empatia - sursa unor relații interpersonale de calitate

Empatia nu este doar un concept foarte interesant, dar și unul foarte complex. Cel mai adesea o întâlnim ca fiind capacitatea de a te pune în pielea celuilalt sau a simții ceea ce simte altul.


A observa și a spune emoția pe care altcineva o simte nu e îndeajuns pentru a ajuta pe cineva. Adeseori trebuie să facem distincția dintre empatie și alte procese: înțelegerea și explicația.  Înțelegerea emoțiilor exprimate de o persoană necesită ca observatorul să se abțină de la orice stereotip de gândire, de la orice judecată asupra persoanei observate. Ca și cum ar intra în pantofii celuilalt simțindu-se neștiutor, dorind să îl lase pe celălalt să își ”scrie” suferința sau emoția în modul cât mai deschis.

 

Empatia diferă și se separă într-o oarecare măsură de interpretare. Interpretând emoțiile cuiva adăugăm experiența noastră în încercarea de a ne explica și a-l înțelege. Empatia ne ajută de fapt să clarificăm experiența emoțională pe care o trăiesc ceilalți din jurul nostru. Mai întâi putem doar să descriem emoția/experiența emoțională (folosind ceea ce percepem prin organele de simț), abia apoi să o explicăm (pornind de la relațiile cauzale pe care le cunoaștem din istoria de viață a persoanei observate).

 

Empatia permite relaționarea adecvată, bazată pe un curs firesc al manifestării emoțiilor între persoanele implicate și un schimb reciproc de emoții și cunoștiințe. Relaționarea dintre oameni se bazează mai întâi pe cunoaștere, înțelegere, explicare și mai apoi pe interpretare. Empatia asigură transferul emoțional, adică ne permite să trecem dincolo de percepție (prin cele 5 organe de simț) la o altă dimensiune.  Experiența nu poate fi transferată fizic, nu ne putem conecta la psihicul altui om pentru a simți ceea ce simte el. Uneori înțelesul, semnificația oferită experienței de viață devine publică. De fapt, noi aici empatizăm. Îl lăsăm pe celălalt să scrie în sufletul nostru suferința sau emoțiile lui (fie pozitive fie negative).

 

Empatizăm cu oricine, nu numai cu cei care se află într-o situație dificilă, ci și cu cei ce se bucură, care au emoții pozitive. Empatia ne reamintește cine suntem noi, adică nu ne lăsăm purtați sau conduși în emoțiile și sentimenetele celuilalt la infinit. Simțim...cunoaștem sensul emoțiilor sale dar redevenim noi însine. Și acest lucru e foarte important. Pentru că adesea există o tendință de a ignora propria persoană (din punct de vedere emoțional) mai ales când altcineva drag are o problemă sau suferă.  Empatia ne separă fizic de emoțiile celuilalt (care adeseori pot să ne provoace distres) pentru că revenim în mintea noastră, ne reluăm șirul emoțiilor și proceselor noastre interioare.

 

A empatiza e similar cu a absorbi din emoțiile celuilalt, ceea ce îi ajută pe oameni să înțeleagă și să se pună în locul altor persoane.Însă  empaticul rămâne ”pătat” de emoțiile pe care tocmai le-a absorbit. Empatia ne face mai umani, mai apropiați de valorile creștine. Empatia ne ajută să facem ceea ce e foarte important în cadrul unei relații, de oricare tip ar fi: și anume, ne ajută să depășim limita propriei persoane și să ne mutăm dincolo, în emoționalitatea celuilalt. Ne depășim egoismul instinctual, și ne permitem emoțional să trăim ceea ce a simțit altcineva.

 

Lipsa empatiei presupune ruptura, despărțirea, prăpastia, izolarea de persoana de lângă noi, și e mai degrabă specifică crizelor de identitate.

 

Florin Sebastian Badale

Psiholog